Rasa Hanoverian

Rasa Hanoverian, o rasa europeana cu sange cald, este originara din Germania, si a aparut in secolul XVII, fiind atestata de regele George II, rege al Angliei si Elector de Hanovra. Aceasta rasa poate
         

Rasa Hanoverian, o rasa europeana cu sange cald, este originara din Germania, si a aparut in secolul XVII, fiind atestata de regele George II, rege al Angliei si Elector de Hanovra. Aceasta rasa poate fi vazuta deseori la Olimpiade si alte concursuri, castigand mdelaii de aur la toate competitiile ecvestre.

Este una din cele mai vechi rase, cea mai numeroase si cea mai de succes rasa de cai cu sange cald. Calul Hanoverian este descendentul cailor de razboi din Evul Mediu. Acesti cai sunt crescuti pentru calmul lor, pentru temperamentul agreabil si pentru coeficientul lor de siguranta si soliditate.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, atentia s-a indreptat asupra producerii unor cai de competitii. Deci, rasa Hanoveriana a fost incrucisata cu Trakehner si cu Thoroughberd, crescand influenta acestuia din urma. Calul Hanoverian este, probabil, cel mai popular dintre caii europeni, fiind recunoscuti in toata lumea pentru calitatile lor. Calul hanoverian exceleaza in competitiile ecvestre de dresaj, obstacole sau proba completa. Rasa isi are originile in Germania de Nord, in Saxonia de Jos, in fostul regat al Hanovrei, unde industria cresterii cailor a fost infloritoare in ultimii 400 ani. Herghelia de Stat in care s-au pus bazele intemeierii rasei a fost infiintata la Celle in 1735 iar registrul genealogic al rasei a fost deschis in 1888. Armasari rafinati, initial de Pur Sange Englez au fost imperecheati cu iepele locale, pentru a ameliora caii de cavalerie, dar si cei de tractiune.

De-a lungul anilor, programul de formare a rasei Hanoverane s-a axat in special pe producerea unui cal atletic, prin incrucisarea cu rase care corespundeau standardelor dorite. Rezultatul este calul hanoveran de astazi. Rasa pastreaza osatura puternica, robustetea si rezistenta primelor exemplare fondatoare, care in urma cu 300 ani au fost prasite in scopul realizarii unui cal robust pentru armata si tractiune. De la sfarsitul celui de al 2-lea Razboi Mondial directia imprimata in selectia rasei a fost exclusiv producerea unui cal apt de performante in competitiile de obstacole si dresaj. Matca de reproductie a rasei este atent selectionata pentru a avea conformatie corecta, abilitati atletice, precum si un temperament docil si o personalitate adaptabila modului de antrenament necesar obtinerii performantelor. Hanoveranul dispune de o impulsie naturala, precum si de mersuri usoare si elastice, depasindu-si cu mult urma la pas, avand un trap plutitor si un galop rotund, echilibrat. Succesul exemplarelor din rasa hanoverana in competitiile ecvestre internationale dovedesc soliditatea programului de ameliorare si formare a acestei rase. Formatul corporal lateral este dreptunghiular, toate partile trunchiului fiind foarte bine proportionate unele fata de altele. Capul are o expresie nobila, cu ochi vioi, expresivi, gatul este proportional cu trunchiul si prins corect, umerii sunt lungi, cu unghiul dintre spata si humerus larg, deschis, antebratul este lung, continuat cu un fluier scurt, robust, membrele sunt drepte, curate, fara tare osoase, cu tendoane puternice, bine detasate, cu articulatii largi mobile. Spatele este puternic, bine imbracat in musculatura, in special in zona lombara, crupa este lunga usor tesita. Inaltimea este de 160-173 cm, iar masa corporala de 600-650kg. Mersurile trebuie sa fie corecte, fara lopatari sau incrucisari ale membrelor, impulsia trebuie sa vina din trenul posterior, spatele trebuie sa fie relaxat in timpul deplasarii, miscarile trebuie sa fie ample, dar usoare si sprintene.

Hanoveranul este un cal cu temperament vioi dar foarte echilibrat, docil, inteligent, supus, usor de manevrat, cu un caracter foarte bun. Se preteaza foarte bine atat la participarea in competitii ecvestre de inalta clasa, cat si echitatiei de agrement, pentru copii sau persoane cu handicap fizic. Foarte importanta in cazul rasei Hanoverane este armonia de ansamblu a animalului. Caii nu trebuie sa fie neaparat mari, cat foarte corect si armonios conformati, echilibrati. De asemenea dezvoltarea fizica trebuie sa se coreleze bine cu varsta animalului. De asemenea, se pune un accent important pe dimorfismul sexual, in sensul ca atat iepele, cat si armasarii trebuie sa aiba o expresie a feminitatii, respectiv masculinitatii foarte bine evidentiata. Pentru ca un manz sa fie inregistrat in registrul genealogic al rasei, parintii vor fi evaluati din punct de vedere al mersurilor, conformatiei, performantelor si abilitatilor sportive. Testul de performanta pentru iepe claseaza si evalueaza mersurile, docilitatea si talentul de saritoare al iepei mama. In urma acestui test, iepele sunt clasate in anumite sectiuni ale registrului genealogic al rasei. Cele mai bune iepe se incadreaza in clasa Elita. Toti armasarii pepinieri vor fi supusi unei inspectii fizice. Daca punctajul obtinut la conformatie, mersuri, sarituri este suficient, li se va acorda un drept de monta temporar. Apoi, in termen de 2 ani, armasarii trebuie sa dea un test numit Testul de performanta de 100 zile al armasarilor, care evalueaza mersurile, nivelul de antrenament, docilitatea, abilitatile atletice in dresaj academic si sarituri peste obstacole, cat si in proba de cross-country. Eligibilitatea pentru reproductie este verificata anual.